Skip to content

New FanFiction

30/01/2010
by

LATER EDIT: Ficul are acum un blog🙂 Click AICI pentru capitolul 2.

Ok people….am ceva nou: am inceput un nou fan-fciton si PROMIT ca pe asta nu-l las balta. Se numeste „Hello, America” si cam asta ar fi descrierea:

Cand Bella Swan se hotaraste sa le ofere parintilor ei o a doua luna de miere, stie ca trebuie sa-si asume niste riscuri. Si prin riscuri ne referim la faptul ca trebuie sa se mute un semestru in America, la prietena cea mai buna a lui Renee, Esme. Se va adapta Bella la noua viata, deloc linistita? Mai ales cand vorbim despre un factor neasteptat, un Edward cu care nu se intelege prea bine…

Fan-ficul asta a fost mai securizat decat scenariul de la Avatar : )). Capitolul 1 este scris de ceva timp, dar mi-am facut curaj sa-l postez abia dupa ce Silvia, Simona si Delia(colegele mele) m-au incurajat sa-l public. Este tipul meu preferat de fan-fic Love/Hate si sper sa va placa. Unele idei sunt preluate din „The Hard Way To Leatn A Lesson”. Atentie! Nu stiu daca va place sau nu , dar povestea nu va contine DELOC vampiri.

Inca ceva: l-am publicat aici pentru inca n-am facut un blog separat pentru el. Promit ca o sa ma ocup si de asta😀

So…enjoy& comment. Chiar vreau sa stiu parerea voastra. Si daca merita sa postez capitolul 2. Credeti ca pot primi 15 comentarii diferite?


HELLO, AMERICA!

1. Here I come!

M-am trezit si m-am strecurat pe hol. Era partea mea preferata a saptamanii: cand Charlie si Renee purtau sambata seara, pe la mijlocul noptii, convorbiri SECRETE.

– Buna dragule! Am auzit-o pe mama. Da…Bella doarme de mult. A avut o zi plina…. Nu, nici vorba! N-a iesit in oras! O stii cum e! In afara de Maggie nu cred ca s-a mai inteles vreodata cu cineva.

Am oftat greoi. Maggie era cea mai buna prietena a mea, inca din copilarie. De cand parintii ei divortasera, Maggie s-a mutat in Birimingham, deoarece mama ei acceptase o oferta incredibla de lucru. O mai vedeam doar vara, cand venea sa il viziteze pe tatal ei, aici, in Londra.

M-am concentrate din nou asupra conversatiei:

– Chile???? Suna minunat! Sunt sigura ca ai sa gasesti o groaza de pietre rare acolo! Vrei sa zici ca in cateva zile pleci din Uruguay? Ce veste minunata!

Mda….numai tatal meu, un aventurier innascut ar pleca dintr-o tara in alta in cautarea descoperirilor geologice si istorice. Si numai o mama ca a mea l-ar incuraja sa continuie. Mama a fost intotdeauna indrazneata, cu idei nebunatice, dar tata a fost un om linistit, uneori chiar prea inchis in el. Singurul lucru pentru care era pleca in expeditii atat de lungi era pasiunea pentru descoperiri.

– Offff…..Stii cat mi-ar placea sa vin cu tine….Nu, nu frica de boli si restul ma tine la distanta! In caz ca nu ai uitat, avem o fiica de 17 ani care nu s-ar descurca singura!

Cum adica nu m-as descurca???? Eu sunt cea responsabila in casa asta!

– Stii ca nu am avea cu cine sa o lasam. Singura varianta pe care o cunosc este de cealalta parte a oceanului Atlantic, rase ea.

Atunci mi-a picat fisa! Era vorba de Esme, prietena cea mai buna a mamei! Esme era acum designer de talie internationala, dar de fiecare data cand venea la saptamana modei din Londra ne vizita. Pe langa asta, era o mama exemplara, care a tinut ca familia ei sa ramana in locul initial, intr-un mic orasel din America, numit Forks. Esme si mama erau, de loc, de acolo. Cat de amuzant ar suna sau nu, nu am vizitat niciodata orasul acela.

Si totusi……nu e niciodata prea tarziu! Mama si tata stau prea mult timp despartiti. Merita cu siguranta o a doua luna de miere! Da, asta e solutia! Pot sa o fac! Sau nu? Cum ma voi acomoda cu viata de acolo? Cum o sa fie sa nu am in permanenta ceai facut in casa? Cum o sa fie sa fiu singura care nu stie sa conduca doar pentru ca in Anglia iti iei permis la 18 ani, nu la 17? O sa ma inteleg bine cu cei trei copii ai ei? Poate altcineva da…dar eu nu.

Deodata am avut o viziune: eu, mai bartrana cu vreo 50 de ani cu 3 nepoti pe brate care ma intreaba: “Spune-ne ce nebunii faceai in tinerete bunico!!!”. Ce le-as zice? “Pai….odata am jucat “Adevar sau Provocare””. Hm….nu suna deloc incurajant. Dar daca lumea ma gaseste atat de plictisitoare incat niciun baiat nu se va uita vreodata la mine? Poate nu voi mai avea nici copii, ce sa mai zicem de nepoti…ASA CEVA NU SE POATE!

–         VREAU SA INVAT UN SEMESTRU IN AMERICA! Am tasnit eu.

–         Bella, draga mea, ai febra?

–         Nu! Serios mama, chiar VREAU! Vreau sa vad orasul in care ai copilarit, in care ai crescut….Sunt pe jumatate de origine americana pana la urma, nu? Si o sa fiu bine! Sunt complet responsabila! Poti avea incredere in mine!

Dupa mama imi arunca o privire ingrijoarata si medita putin, tipa in receptor:

–         CHARLIE, MERG IN CHILLE!

Exact cum ma asteptasem, nu a fost greu sa o conving pe mama. Formalitatile in schimb au fost destule si a trebuit sa sar peste prima saptamana de scoala ca sa o ajut pe mama care a vorbit mai intai cu Esme (care a acceptat incantata ideea), a facut rezervarea la avion, mi-a reinnoit pasaportul si a semnat tot felul de documente de imputernicire pe numele lui Esme, din moment ce sunt minora. Am impachetat si mi-am luat larevedere de la casa noastra frumoasa si linistita. Cu hainele nu fusese o problema, deoarece in Londra ploua abundent. Am gandit cat de ironic este sa ma duc intr-un loc mult mai ploios decat Anglia… In plus eram nelinistita in legatura cu garderoba mea. Aveam sa locuiesc cu un designer super faimos si din cate intelesesem, fiica ei ii impartasea pasiunea pentru moda. Aveam o presimtire sumbra ca ploverele mele banale, moro, pe gat, nu vor mai prinde lumina zilei. Sau, ma rog…..cerul innorat din Forks.

Nu mai era cale de intoarcere acum. Casa era incuiata, bagajele tocmai erau verificate, iar eu cu mama eram acum pe aeroportul Heathrow, gata sa ne luam zborul spre locuri noi si diferite.

–         Sa ai grija de tine, da?

–         Da, mama. Nu iti face griji. O sa invat bine, ca intotdeauna, o s-o ascult pe Esme…o sa incerc sa intru in peisaj…

–         Esti sigura?

–         Mama, mi-am dat eu ochii peste cap. Avionul meu decoleaza in 15 minute! Serios acum, nu mai este cazul sa ma razgandesc! Si sunt sigura ca voi fi bine! E doar un semestru, nu-i asa?

–         Da…banuiesc ca ai dreptate…Ma intrebam eu cand vei simti si tu nevoia de aventura.

Pasagerii pentru zborul spre Buenos Aires sa se…”

–         Oh! E al meu! Intrerupse mama vocea din fundal.

–         Buenos Aires?

–         Da. Din Argentina iau alt avion spre Chile.

–         Uh….complicat.

Mama m-a imbratisat strans si mi-a zis pentru a mia oara sa am grija de mine. Dupa ce avionul a decolar am incercat sa ma relaxez ascultand muzica la I-Pod-ul meu, primit ca si cadou prematur pentru ziua mea.

Nu prea imi placea sa zbor, asa ca am rasuflat usurata cand am aterizat pe aeroportul din Port Angeles, pe 5 septembrie pe la ora 9 de acolo. Eram destul de ametita si era clar ca aveam nevoie de un somn bun. Aveam si emotii in legatura cu impresia pe care i-o va lasa lui Esme tinuta mea nu prea inspirata. Cand am vazut-o, arata si mai tanara decat imi aduceam aminte.Purta un trench cam pana la genunchi si niste botine, pe care, pana si eu, care nu suport cumparaturile, le-am gasit extraordinare.

–         Bella! A exclamat ea imbratisandu-ma.

Pentru un moment m-am simtit in siguranta. Imi aducea aminte de imbratisarile calde a lui Renee si asta mi-a dat incredere.

–         Buna… am raspuns eu timid.

–         Doamne, cat ai crescut! A spus ea masurandu-ma din priviri. Am apreciat faptul ca a incercat sa-si ascunda grimasa pe masura ce imi observa tinuta. Sa mergem! Sunt sigura ca esti epuizata!

–         Sa zicem ca ceasul m-a dat putin peste cap…

Am urcat in Beetle-ul negru a lui Esme si, desi imi petrecusem cam ultimele 10 ore intr-un scaun, aproape ca m-am prabusit pe locul comfortabil din dreapta soferului.

–         Deci, astea sunt toate bagajele tale?

–         Da….sunt prea multe? Am intrebat eu, vizibil ingrijorata.

–         A….nici vorba. Chiar nu stiu cum ai atat de putine. Lui Alice nu i-ar ajunge nici la triplu pe atat, daca s-ar mua in alta tara.

–         Alice este de varsta mea, nu-i asa? Si are un….frate geaman? Am incercat eu sa-mi aduc aminte franturi din instruirea mamei in legatura cu arborele genealogic al familiei Cullen.

–         Da. Edward. Ce supriza a fost! Nici eu nici Carlisle nu ne asteptam la gemeni dupa Emmett, din moment ce nu avem vreo gena de genul asta in familii…Cand erau mici!!!!…Era mai rau decat la o gradinita!!! Atat de apropiati la varste, cu Edward si Emmett care o lasau fara par pe Alice sau cu Alice stricandu-mi trusele de machiaj, avandu-i ca si cobai pe ei doi…Era o nebunie!!!

Am zambit cand mi-am imaginat scenetele si am vazut-o pe Esme atat de entuziasmata in timp ce depana amintiri. Eram chiar curioasa sa vad cum arata cei trei. Timpul a zburat de-a binelea in timp ce Esme a continuat sa povesteasca.

–         Deci, Emmett este la facultate, iar Edward si Alice sunt in clasa a XI-a ca si mine, asa-i?

–         Da. Emmett este atat de incantat sa fie la facultate! Mai ales ca sta cu iubita lui, Rosalie. Daca ai sti cat s-au chinuit sa gaseasca un loc in care sa poata studia amandoi, tinand cont de aptitudinile diferite…

–         Deci nu o sa-l cunosc prea curand, nu-i asa? Am zis eu putin dezamagita.

–         Pai, abia s-a instalat in campus, dar a spus ca ne va vizita cat de curand poate. Si Rosalie are un frate mai mic, Jasper, tot de varsta voastra, deci sunt sigura ca vor veni peste cateva saptamani in Forks, macar pentru un week-end.

–         Dar Alice si Edward?

–         Oh….Alice a dormit la o prietena deci probabil o sa faci cunostinta cu ea abia pe la pranz. Cat despre Edward…..inca este pe taramul viselor.

–         Aha, am spus putin usurata, nefiind sigura de cat de pregatita as fi fost sa-i intalnesc.

Cand am ajuns tot ce am putut gandi a fost „WOW”. O casa de o simetrie perfecta, cu un alb imaculat si o peluza tunsa la milimetru, incadrata de o padure impunatoare. Cu siguranta era mult mai intereresanta decat palatele ducilor si duceselor.

–         Aveti o casa superba!

–         Oh, multumesc. Ma bucur ca iti place.

Daca exteriorul era impunator, interiorul nici nu se compara. Era perfectiunea intruchipata. Esme m-a condus la etajul unu, la o usa din capatul coridorului.

–         Aici este camera unde vei sta. In stanga este a lui Alice, in dreapta a lui Edward. Ai baie separata. Nu te speria daca apa se mai raceste! Este perete-n-perete cu a lui Alice si are tendinta de a consuma cam toata apa calda. Daca mai ai nevoie de ceva, sunt jos la bucatarie, mi-a zambit ea.

–         Multumesc, am spus recunoscatoare, sperand ca nu voi mai avea nevoie de nimic. Nu de alta, dar sunt 99% sigura ca m-as pierde pe aici in timp ce as cauta bucataria. Si toata lumea are o baie proprie??? Asta e ceva….

Am intrat in camera in care aveam sa stau in urmatoarele luni. Ca si restul casei, era in tonuri de alb, iar pe patul urias dublu erau perne rosii pufoase, care dadeau camerei un accent special. Cand am deschis dressing-ul, am inteles de ce Esme era intrigata de numarul meu de bagaje. Era, practic, mai mare decat camera mea din Londra. Si vrea sa zica ca Alice are un dressing ca asta plin??? Ma intreb cat de mare o fi dressingu-ul lui Esme in cazul asta…

Revenind la pat, era atat de ademenitor. M-am intins coplesita si am inchis ochii. „Cateva ore de somn nu strica nimanui”, mi-am zis eu. Desigur, zgomotele stridente m-au impiedicat imediat…

xoxo,MaryLu

18 comentarii leave one →
  1. 08/04/2010 10:44 pm

    Super ficul ! Felicitari ! >:D<

  2. 01/02/2010 8:27 pm

    super…deci nu am cuvinte…abia astept cap urmator:X:X:X

  3. Belly-Welly permalink
    31/01/2010 10:03 pm

    frumos….?mmm nu….superb…..nu…….extraordinar:-? nu stiu ce cuvant sa-i atribui acestui fic:X este super tare:* spor in continuare la scris.pupici:*:*:*:*:*:*

  4. silviecherrie permalink
    31/01/2010 8:58 pm

    GENIAL!!! O combinattie pefecta de amuzament si realitate!
    Nu stiu cum reusesti de fiecare data sa ma lasi cu gura cascata… Asteptam cap 2… Se anunta multe…😉

    • MaryLu permalink*
      31/01/2010 9:00 pm

      Merci :* Stii oricum ca nu il publicam daca nu eram impinsa de la spate😉

  5. Vera permalink
    31/01/2010 4:31 pm

    Chiar mi-ai starnit interesul cu acest prim capitol.Astept si urmatorul capitol sa vad ce mai face Bella🙂.Spor la scris si multa bafta :*

  6. Andreea (TS) permalink
    31/01/2010 4:30 pm

    Sa-mi spun parerea sincera.. asta numai daca imi vei promite, din nou, ca nu te vei lasa de acesta. Adica, se vede foarte mult ca te-ai maturizat. Se vede la scris, e mult mai matur. Bineinteles, nelipsitele scene de amuzament:
    „Dupa ce mama imi arunca o privire ingrijoarata si medita putin, tipa in receptor:

    – CHARLIE, MERG IN CHILLE!”
    =]]=]] Aici a fost foarte tare!! Prima oara credeam ca nu o sa accepte, ca isi va face prea multe griji, etc., si am fost placut surprinsa cand a acceptat. Ca sa nu mai spun hohotele de ras. =]
    Desigur, nu as putea sa uit sa-ti spun ca ador ca ai capitolul lung. E un punct in plus pentru fanfic : -P Iar ultima propozitie.. cine a facut zgomot? Adica.. sper ca nu s-a intamplat ceva rau. (Prima oara m-am gandit ca Esme a cazut pe scari. Sper din tot sufletul sa nu fie asa!)
    Si eu una cred ca ai putea sa primesti 12 comentarii diferite. De ce nu? Adica, totul este posibil.
    Abia astept urmatorul capitol, si sper sa iti faci un blog. Cu riscul de a ma repeta, iti mai spun ca m-a facut curioasa capitolul. Spor la scris, si la scoala!

    • MaryLu permalink*
      31/01/2010 5:20 pm

      multumesc mult pentru comentariul lung😡 il ador. Nu-ti face griji, nu e de rau, promit🙂 As putea spune chiar ca e ceva amuzant…Dar deja dezvalui prea multe😉
      Stiu ca sunteti toate suparate pe mine ca nu am continuat MaryLu FanFiction dar nu m-am mai simtit in regula sa scriu despre persoane reale si, prin urmare nu mai puteam scrie.

      • Andreea (TS) permalink
        31/01/2010 5:38 pm

        Asta e. Ne-a trecut supararea. Doar trebuia sa intelegem, nu? Si, eh.. nu ca m-ar deranja ca dezvalui prea multe. Ba din contra!
        Si abia astept sa-l postezi pe un blog propriu:X

      • Andreea (TS) permalink
        31/01/2010 5:39 pm

        Bine, si asta este un blog propriu. Ma refeream la un blog special pentru fanficul tau:D

      • MaryLu permalink*
        31/01/2010 8:28 pm

        ma simt mult mai bine🙂

  7. 31/01/2010 3:44 pm

    super:X
    imi place ideea ta
    sa inteleg ca edward si bella nu o sa se inteleaga la inceput?:))
    ador ficurile asta:X:)

    sa inteleg ca pe celalalt nu il mai continui?:|

  8. Symo:) permalink
    31/01/2010 10:42 am

    ma bucur mult ca ne’ai ascultat ji ai publicat fanficul….credema inceputul este superb ji la cum te stiu eu pe tn sunt sigura ca va avea ji o continuare geniala:X:*….mult succes in continuare ji cat mai multa inspiratie:)

  9. Valerya permalink
    30/01/2010 9:17 pm

    Un început minunat… :X
    Îmi pare rău că nu ai continuat primul tău fanfic, dar sănt sigură că acesta o să compenseze totul.
    Spor la scris în continuare
    :*🙂

    • MaryLu permalink*
      30/01/2010 9:23 pm

      Multumesc :*
      Trebuie sa lamuresc ceva: Scuze tuturor ca nu am mai continuat „MaryLu Fan Fiction”, dar nu mi s-a mai parut in regula sa scriu despre persoane care chiar exista in realitate. Una este sa te joci cu personajele din carti, dar alta este sa scrii despre actori….

  10. Deea permalink
    30/01/2010 7:53 pm

    imi place. eram putin trista ca nu ai mai scris la celalat fic dar, vazand ca ai promis ca pe acesta „nu il vei lasa balta” m-am inveselit. astept cu nerabdare urmatorul capitol! te pup! >:d<:*:*:*🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: